20000 de leghe sub nori.

ultimul accident aviatic s-a petrecut în dreptul genunchilor
tu erai afară de mult aveai un hanorac pe tine fumai şi-mi numărai stelele de pe partea stângă
eram departe de ferestre mi le zidisem sub sân ca pe nişte clădiri de marmură
nu vedeam decât prin tine ca printr-o lentilă veche zgâriată şi mi-era dor să macin fluturi pe podea când e frig se adună sub piele şi urlă cu spatele
tu ţi-ai eliberat braţul de al meu - ca un fum de ţigară care se disipă în aer.
atunci am izbit toate acoperişurile albe de casă. pe rând. ca pe nişte vertebre.
mă gândeam la maşini atunci. la maşinuţe buşitoare.
le făceam să zboare, ştii.

.
nu ştiu dacă pentru mine ai văzut lumină sau nu,
sau dacă după accident mai pot să-ţi văd ochii.
la spital am să le cer o oglindă şi-un zâmbet de-al tău
toate aşternuturile de spital albesc aşteptând oameni calzi.
Dumnezeu nu respiră nici în faţă nici în spate. singura cale e acoperişul.
dorul e mai rău decât un ţipăt de mamă sau un ciob spart nasture pe piele
dar eu aştept pe capotă
numărând stele de umăr drept
e tot ce mi-a mai rămas din aVion .

singurul lucru care mă face să zâmbesc e că mai sunt alţi aviatori, ca mine, care îşi mai ridică încă sufletul în aer. să zboare ca balonaşele de săpun. nu e nimic mai frumos decât să asculţi beatles 20000 de leghe sub nori.

trebuia să mă înveţi să fac avioane de hârtie. să mă înveţi cum să nu mă mai înţep în colţuri.

cu un singur ochi

Fairfarren, Alice.

.

aici plecăm şi ne întoarcem de la gâtul lung la gâtul lung

nu te poţi concepe ca nefiind

tot ce înoţi îţi rămâne pe talpă cum păşeşti pe înotul tău

zile trase de la rădăcină întârziate cu o secundă

dorm mai mult ca să nu-mi mai aud

oasele trosnind a zăpadă, a tine

oamenii nu mai taie lemne

se mulţumesc cu un gât în minus

căldură se face numai cu mâna altcuiva

tu te-ai rostogolit în mine ca într-o mare învolburată, plină cu peşti

eu nu mai trec prin vertebrele tale cu viteza unui asteroid privitor

ci doar mă-nclin verde înainte şi înapoi

strivesc maşinile cu irisul meu strivesc toate obiectele zburătoare aviatorule

am să-ţi trimit o hartă şi pe spatele ei am să desenez un copac

şi-am să-ţi zic

uite până aici durează sufletul meu

două păsări se distanţează mărunt până ajung să nu se mai vadă

decât scheletele lor înghiţite de sârmă

fiecare distanţă e o oglindă
şi fiecare oglindă e o gaură

cu un singur ochi.

scenariu post vertebral

unii dintre noi au fugit mai rău tu ai alergat după un autobuz
acum nu ştiu dacă îi mai dă sângele copacului nostru aici apa e caldă uneori găsesc oameni îmbrăcaţi în roşu artere dese vene doi oameni singuri unul îşi flutură părul altul chinuie o saltea amândoi s-au iubit odată el era la liceu penultimul din clasă ea era mai mică cu două zile odată s-au chinuit trei zile să-şi dea jos nisipul de pe picioare el îi aducea copaci în fiecare dimineaţă şi-i lipea pe frigider ea s-a angajat acum dar încă mai presează mere în caiete de biologie el îi scrie tot ce vede tot ce aude de la şantier când era ziua lor el rupea butoanele de la telecomandă aveau un singur polaroid cu ei doi care ştergeau un cornet de îngheţată când vorbeşte de ea i se înverzesc ochii lui şi i se sting genunchii ea s-a mutat la mare pentru că marea era a lor se chinuie acum chiria e mare ea nu ştie să facă nimic numără oamenii care intră şi pleacă din mare ca nişte musafiri pe stânci se aşează câteodată câte o bătrână cu ochi mici numele oraşului mereu se schimbă ca să meargă la muncă el ia autobuzul de lângă chioşcul de ziare albastru şi traversează fix trei străzi în fiecare dimineaţă ea îl visează cu două căni de cafea în mână cu cicatricea de pe mână frigându-se la degete aşteptând mereu aşteptând ceva ea se depărta ca maşinile în mers cu vertebrele desfăcute la spate alergând în spatele ferestrelor când nu pare duminică îi e dor

face baloane până adoarme şi se trezeşte vorbind alergând cu el spărgând valurile mării
urlând strângându-l de timp
de încheietură

un fel de n-am să mă chem înapoi

Am fugit să găsesc o depărtare mai adevărată. (I.v.)

Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu Nu.



Nu îmi lua şi asta, te rog..

Şi Apollo Avea O Gâscă.

Dar ştii că am rău de înălţime Hai să nu vorbim despre asta Tu ştiai Câteodată îmi lipseşti Şi ce dacă nu ştii la fizică? În scrisoare spuneai A doua zi ai făcut plăcintă Mi-ai zis am să te iau pe sus dacă nu vii cu mine la Braşov Tu dormi cu pijamale? Doamne, câte furnici Stai puţin că mă strigă cineva Unde ne aşezăm? Nu, eu merg mereu cu bilet Am examen mâine Ştii, nu trebuie să-ţi faci griji găsim noi o casă Tatălui meu i se zicea Gore Când s-a născut aripa dreaptă? Ţi-au apărut pistrui Umbra ta e o cămilă Pot să mă aşez pe maşina vecinului tău? Azi mă tunzi Am văzut o pasăre Ce ştii tu despre aragazul meu? Eşti murdară de cerneală Mai vrei orez? Vreau să-l cheme Ianuarie Nu contează zilele de naştere Am uitat să-ţi dau mărţişor? Într-o zi n-am să mai ştiu cine eşti Stai că am uitat cheile pe geamTu vrei să ne certăm? Asta nu e maşina mea Iei tu ţigările?Ţi-a crescut părul, pitico Eram noi şi eram goi La praga plouă de trei zile Ce zici ne întrecem până la Universitate? Ştiu eu un acordeonist Spune-mi cum te cheamă Tu ai rupt perdeaua? Te ningea aiurea şi spuneai Nu Nu Nu eu stau aici până vine 385.ul Say im a bird S-au terminat cutiile de lapte Te duci la ţară? Ai luat aerul de coadă, amice Roşu şi eu deşi nu-mi place vinul O să fugim cu maşina tatei Ia-ţi fularul că ninge Ce cod poştal ai? M-a rugat aia mică să rămână aici peste noapte Ţi-am cumpărat ceva frumos deşi ştiu că ţie nu-ţi place ce-mi place mie Hai, ajută-mă să mut mobila Tu chiar vrei să ne certăm? Nu mai râde Ai mustăţi de la lapte Pentru că nu sunt aviator Aveam o castană de la tine Ţi-am ars cămaaaşa Sunt în Ikea Nu, mă întorc repede Caută repede un plici să omorâm musca Ştiu cum arată dar nu ştiu cine e Uite: ăsta sunt eu Stai să nu te curentezi Câteodată se fac purici pe ecran dacă îl plesneşti nu o să se schimbe nimic Câteodată îmi lipseşti Tu ştiai Hai să nu vorbim despre asta Ştii că am rău de înălţime(a).

Where bluebirds fly sau cum aţipeşte o aripă pe frigider

.mi.e aşa somn şi tu eşti aşa departe. nu-ţi face griji, somnul tău o să-l uite pe al meu cum se schimbă ramurile între ele când nu-s atente jur că zimţii periei mele de păr nu însumează toţi caii pe care i-am ucis împreună toate dimineţile în care ne trezeau radiorile vecinilor şi mai ascultai tu câteodată prognoza meteo adormind cu capul pe frigider îţi spuneam aiurea că ar trebui să îţi arăt odată zidul meu şi că acolo ţi-am desenat o vioară şi tu uitaseşi să cânţi la vioară erai aşa uituc uitaseşi cum îmi miroase părul şi cum se aude marea din perna mea şi spuneai că-i o anomalie să furi din somnul mării şi că i se face frig dacă o dezgoleşti îţi rămânea nisip mereu în ureche şi râdeam şi fugeai în fiecare seară şi te găseam dormind pe frigider şi te strigam şi mereu te făceai că dormi şi eu te ignoram te ignoram te ignoram n-o să se mai facă dimineaţă de data asta serios se va face dimineaţă altădată când n-o să mai bocăne vecinul de la patru în perete am încercat de-atâtea ori să descifrez ce spune ţi-am cântat în ţeavă odată ştii şi am crezut că omul ăsta urlă numele unei femei şi că femeia aia nu poartă şosete niciodată sună-mă întreabă-mă ce mai fac întreabă-mă dacă mai dorm pe partea cu luna spune-mi ce-ţi mai face bicicleta dacă mai sunt pe caietul tău verde pe care scrii toate filmele pe care le-ai văzut cu mine spune-mi ce-ţi fac jaluzelele dacă mai visezi cozi de peşte dar mi-e aşa somn mi-e aşa frică eu n-am să adorm

eu am să-mi sucesc somnul şi-am să dorm întors şi-am să înghit toate spasmele mării dinspre pernă înspre ureche

fără ca vreun minut să te aud spunând

da, josephine, am să mă tund