--

Joel : Wait.

Clementine : Why?

Joel : I don't know. Just wait .. for a while.

-

o altă reprezentare grafică a structurilor femurale

sau a.s.h.i.v.a.*

cinste pe ochiul amorţit că se fac ture de pistă în jurul somnului său

în cât timp ajungeţi să vă mâncaţi între voi

o să-ţi arăt cum se rumegă ochiul pe dinăuntru

mai întâi moare unghia şi apoi degetul

nu umbra te ţine pe loc ci genunchiul

se alege libertate adevăr dreptate cunoaştere

se aşterne zăpada pe toate astea

îţi cresc păstăi peste ochi

şo pe tine şo pe sufletul tău

you ll be waiting in vain

logic se aşteaptă trenul nu se fuge de nebun privirea nu trebuie să ţi se mişte înainte ca

femeia să-şi fi mişcat piciorul

singura incertitudine rămâne la bază unde ochiul nu ştie cine pe cine priveşte

--------------------------------------------------------------

am tăiat din ziar ca să-ţi arăt şi ţie ce urât arată ochiul meu acum.

mi s-au rotunjit unghiile, somnul.

mi-a rămas lumina pe sârmă, searbădă, ca o apă spurcată.

m-aş agăţa de toate marginile aerului doar ca să nu mai simt ce ascuţit mi-e trupul

şi totuşi ce frumos se aşează păsările pe spatele meu.

better dead than red -

- ceva între economic şi decembrist, între tropice.

ce peşte ţi-ascunde pleoapa stângă?

de-ai şti tu câte căprioare am ucis cu braţul tău
câte s-au întors ca somnul pe partea vie altele pe partea moartă
ca pădurea iarna îţi întorci degetele dacă îţi uzi sufletul el se măreşte
cresc bolile dinspre picioare dar nu se spune niciodată că ne trezim pe jumătate
esenţial este să ascundem brazii pe sub ureche turn all your cheeks they will come and kill you
aleargă cerbul până i se întinde stomacul pe iarbă nu stă nimeni cu spatele că marea niciodată nu e mai mare decât un copac nu există o fugă luminoasă decât un far întins pe geană ce ştie creionul tău despre moarte?

căci întâi crapă nasturii
se desfac pantofii tacticos
rămâi în şosete ninge frumos totuşi nu deschizi ochii
nu ştii dacă pădurea e dincolo sau înainte de picior
fiecare copac e o paralizie de geam niciodată nu am ştiut dacă să-i spun sclav sau pantomimă
te dezechilibrezi pentru că aerul se loveşte de tâmple ca un alcool ameţit în sinea lui
ninge pe tine ca pe o maşină căpruie lăsată în faţa blocului în tine omătul rămâne aluniţă şi se îngălbeneşte Iisus se descoperă uneori într-o sticlă de cola într-o iarnă când îţi îngheaţă un deget şi îţi verşi jumătate de aer SUFLÂND e gerunziul sufletului

NICIodată să nu deschizi ochii mai mult decât trebuie, copacii fac umbră când fug

.la..mulţi ani, pistruiatule.

altfel de ploaie

Se visează ţigle
rămâidrept ca o fereastră


Noaptea, se adună mâinile la uşă.
Zic, găseşte-mă, mă ascund pe sub pleoape.
Fiecare răsărit de soare se cuprinde cu buricul tău şi cu buricul meu.
Uit uşile deschise, ferestrele deschise.
Dacă plouă, plouă strâmb, tuşit. Prind ploile de toamnă alergând.
Se adună întunericul în mine ca apa în burlane.

Fredonez tâmpenii şi aştept ca şi cum n-aş şti că n-o să mai vină altă toamnă.
Îmi urăsc vena stângă pe zi ce trece.

Fac ceai şi mi se încruntă K-ul.

E ca la jocurile proaste de Darts, în care tu îmi nimereşti mie piciorul şi trebuie să.ţi sărut urechea
- în filmul de aseară, pe care nu l-am mai văzut, ea îl întreabă pe el de planeta jupiter dintre inel şi sferă care este prizonierul cui atunci m-am gândit la noi doi el îi spune ei dacă te-aş lua în braţe care dintre noi ar fi prizonierul? -

cad ţigle de pe casă şi tot am impresia că cineva a comandat ploaie

ceva rusesc

19s.


// bubuituri în perete. karyn cu coatele pe un balconaş vechi. ţigări. vecin cu un ochi strâmb. zâmbete. scriu pe marginile balconului, unde mănâncă un muncitor. mi-e bine. mă gândesc la colecţii albastre. mi-am desenat o nouă oaie pe perete. arunc prosoape pe geam şi cânt numai the cure. mă gândesc la marţi ca la o duminică de vară. o să ţopăim mult, şi n-o să te caut nicăieri. n-o să vii. ne gândim să ne cumpărăm tricouri. avem timp să ne ţinem de mână? nu mai circulă trenurile. aştept să se termine toate cele patru. scap pahare de lapte. tata spune că m-am schimbat la faţă. zâmbesc cu toate cearcănele. inimile sunt cozi de gâscă. tremur necontrolat noaptea. mi-am ars caietul cu copaci. mi-e greu să-mi dau seama de ce mi-e mai frică. cum să-ţi explic că nu se poate altfel?

privighetoarea şi trandafirul?
marius manole seamănă cu tine, iar eu mi-am pierdut ciocolata în timp ce mă holbam la afiş. singura mea reacţie a fost să mă uit în stânga, dreapta, înainte şi înapoi. în sus nu m-am uitat.

se vorbea astăzi despre un copac cu frunze roşii. inevitabil, m-am gândit la bărcuţele roşii pe care le-am găsit în coşul de gunoi.

strănut şi răguşesc. te aştept să trec prin mine ca o boală de vară. sunt nervoasă şi fericită, ca şi cum aş fi mâncat numai zahăr.

în oglinzile din magazine oamenii sunt bucle.

nu pot să termin cartea. încep altele, şi recitesc Maitreyi. e a doua oară săptămâna asta.
nu ştiu ce se întâmplă. dar ameţesc.

visez acelaşi scenariu prost de ceartă dintre noi tu dai vina pe timp eu te şterg la ochi tu pleci eu tac te întorci mereu după altă cămaşă şi apoi îmi ceri cheia eu îmi aprind o ţigară te las să aştepţi vrei să mă pocneşti se simte îţi tremură mâna dreaptă ca o portieră de maşină toate uşile sunt deschise şi intră vântul din toate balcoanele e alb peste tot mă scandalizez doar când mă atingi şi vreau să te sărut mai tare ca niciodată dar te las să pleci
îţi retez mâinile şi-ţi îngân ceva rusesc

se face iarăşi întuneric.

căci un suflet nu poate să atârne mai mult de un bec când se termină se termină şi fără să plouă // de-aş fi maşină n-aş mai alerga niciodată atâţia kilometri pentru un cioc de pasăre .