în sprâncene 44

Scuză "nu eu
ci anti-umbrela mea
simpatizează elfii "

pe Lipscani în spatele maşinii de spălat Ziduri în apa minerală în unele buze în unele coapse pe coama cailor şi a umbrelelor roşii în antebraţul anti-braţului de pasăre mereu în spate niciodată în faţă exhaustiv lobul urechii mereu alte ziduri în Proust în vectori în sprâncene 44

în ochiul tău în ochiul meu între noi dintre noi mereu în noi alte ziduri mereu altele aliniate ca nişte soldaţi împuşcă-mă să-mi cadă braţul singur şi el e un zid aiurea mă doare anti-iubirea asta mereu în spate niciodată în faţă noi naştem ziduri ca să ne dărâmăm unul pe altul ca şi cum nu ne-am fi de ajuns şi însuşi corpul ne reneagă încearcă să te mişti numai aşteaptă

ne regăsim în cărămizi suntem absurzi nu ne-am putea regăsi în libelule am putea zbura dar noi nu ne iubim decât pe noi înşine

ATUNCIsă scrii despre poem că este o cărămidă

sau despre cărămidă că este un poem


eu a ta sunt, aşa se cuvine

Gotham Lullaby.

Intro -
Dacă
elefanţii ar zbura
elefanţilor le-ar zbura aluniţele
ca ţiglele de pe casă
şi aripile l-ar sufoca pe bietul elefant,
şi sufletul i-ar fugi
înspăimântat

. [ Dacă întradevăr te-am iubit, atunci te-am iubit aşa, cum iubeam eu bateriile de la telecomandă. Le rupeam cu tot cu siguranţe. Şi le lăsam să curgă în sertare. Sau perdelele mătuşii, cele roşii. Te-am iubit fără aripi. Dacă te-aş fi iubit cu ele, mi-ar fi zburat aluniţele.]

acum nu mai

Broaştele ţestoase se iubesc duminica?

Le spuneam elefanţilor :

Am renunţat O să mă refugiez în porumbei şi frunze de tei La revedere Dragul Meu Nu mi-a făcut plăcere să te iubesc Mi-e parcă mai bine aici jos Mă trage curentul Şi după ce mă trage se ia E naşpa să te tragă curentul Şi apoi nu-mi place nici să stau fără lumină Dar aici jos e destulă O să-ţi dau cămaşa înapoi Nu am nevoie de dizolvant Şi nici de resturi de cafea Îmi pare rău că nu mi-am cumpărat un geam nou E naşpa să stai fără jaluzele Te văd vecinii când râzi E ca şi cum ţi-ar zice Eşti goală şi nu eşti frumoasă când eşti goală acoperă-te cu ceva Nu-mi plac elefanţii şi Mi-am dat seama că nici caii Cu toate astea îmi place mirosul de vanilie E ceva ciudat Cred că am murit Verifică şi tu Dacă mai miroase a ars Să nu ţi se pară ciudat Mie aşa îmi place să stau cu căciula pe cap Ca şi cum ai avea creioane în lobul urechii Ca şi cum ar face ski nişte elefanţi peste Coastele tale Dragul Meu eşti tare trist cred că nu ţi-au priit femeile Că şi femeile sunt şi ele elefanţi nişte mameloane zburătoare Din comedia franceză zău şi n-au rochii frumoase Sunt nişte amatoare nici nu ştiu să-şi lege şireturile se împiedică în groapa Marianelor Şi ajung ca peştii sub ghilotina lui Robespierre Nu mi-a priit macul la stomac ştiam eu că nu trebuia să-ţi iubesc mâinile e ceva ciudat aici Credeam că s-a stins becul Credeam că au venit Dar se pare că am rămas tot aici Ce nefericire O să îmi aprind lumânări cancerigene şi-o să mănânc pricomigdale Până o să vină un elefant să mă dea afară şi o să-i zic Calcă-mă, nefericitule, dar mai întâi mănâncă-mi şobolanii Aşa mi-l imaginam eu pe Dionis cocoţat pe timp ca pânzele de păianjen Şi mă gândeam Oare omul ăsta nu a dat niciodată cu mătura? Nici eu nu ştiu bată-mă norocul nu ştiu nici să fac cafea Cred că eşti tristă Josephino Nici nu ţi-am zis La Revedere cum le ziceam damelor când luau trenul La Revedere Ciuboţico La Revedere Miţura La mulţi ani Mişule Să nu mai mănânci bomboane cu mentă Da' ele zău n-aveau batistă văd că tu ai Dacă dai din ea Promit că-ţi trimit o scrisoare Dar nu ţi-o trimit ţie Ci mi-o trimit mie şi promit că o să-mi cumpăr îngheţată pe trupul tău N-o să te superi Tu eşti făcută Pentru asta Nu-i nimic Nu te grăbi Închide aragazul

Karyn spunea atunci :

Pot să-ţi fac o poză? Numai una. N-am mai văzut pe nimeni stând pe banca asta până acum, cu excepţia păsărilor. Vreau să-mi aduc aminte de tine.

Batista domnului K.

- De ce plângeţi, domnişoară? Vreţi batista mea, domnişoară? Vă pot conduce eu acasă, domnişoară. Batista mea e caldă, să ştiţi. Am încălzit-o cu ambele mâini. Nu vă e frig? Eu n-am maşină, n-am nici măcar o bicicletă, dar vă pot da haina mea, care e de la mama şi mama era o femeie foarte friguroasă şi mi-a zis că poate face pe oricine fericit. Are şi cusătură frumoasă. Mi-aş dori să am pantofi la fel de călduţi. Sunt rupţi, vedeţi? În lateral. Şi azi, când a plouat, mi-am udat şosetele. Nimeni n-o să mă descalţe când o să ajung acasă. Nimeni n-o să-mi facă supa aceea. Nimeni n-o să dea drumul la gaze(deşi n-am centrală, sunt sărac), nimeni n-o să mă sărute, mirosind a mâncare caldă. N-o să simt niciun miros, domnişoară. Ba dimpotrivă. Nici n-am lumină. Mi-au tăiat-o acum o lună. De atunci, mănânc numai ceapă cu pâine, domnişoară. Ştiţi ce greu e? Vă rog, luaţi batista mea. Nu mi-am şters nasul cu ea până acum. Ştiam că cineva o să aibă nevoie mai multă de ea. Am două nuci în buzunar. Le-am găsit pe jos. Vreţi una? Am încălzit-o cu ambele mâini. Nu am ciocan, domnişoară, dar o sparg cu piciorul. Ba nu, am talpa murdară. Am să murdăresc nucile. Pot s-o sparg cu dinţii, domnişoară? Aşa mai făceam cu conservele pe care mi le trimitea vecina. Uitaţi, ce nucă frumoasă. Să ştiţi că nucile nu plâng, deşi sunt singure. Noi nu suntem singuri, domnişoară. Dumneavoastră vorbiţi cu mine. Sau eu cu dumneavoastră. Dar pentru că cineva vă dă batista dumnealui înseamnă că nu sunteţi singură deloc. Nucile sunt aşa de singure! Dacă nu le-ar sparge cineva cu dinţii nu ştiu ce s-ar întâmpla cu ele. Ş-apoi, în stomac, se întâlnesc cu alte nuci. Şi ce mai vorbesc ! Când eram mai mic şi mâncam numai nuci, îmi auzeam stomacul făcând în fel şi chip mai pe seară şi credeam că vorbesc nucile prea tare şi le mustram. Apoi tăceau. Şi începeau din nou. Ce nuci năzdrăvane! Domnişoară, vedeţi că râdeţi? Vedeţi? Of, nu vedeţi. O să vă aduc o oglindă. Staţi aici! Poate găsesc şi-o pasăre. Să nu plecaţi, da? Nu am altă haină, vă rog. Staţi aici. Să nu vă mişcaţi, că sunt multe scurgeri în marginea asta de bloc. Ş-apoi, o să vă plouă. Am să vă găsesc o oglindă imediat. Staţi aşa.

Chitaristul şi iubita lui care se uită pe Animal Planet.

Nu te uita. Nu te uita. Nu, uite, nici eu nu mă uit. Zău. Uite, am închis ochii. Mi-am pus o mână la ochi. Uite, şi cealaltă mână. Da? Nu e nevoie. Uite, o să plec aşa. Nu e nevoie să te uiţi. Nu îmi mai iau cămaşa. Nu mai am nevoie de ea. Şi nici de pantaloni. Uite. O să merg gol pe stradă. Or să mă claxoneze maşinile. Să ştii. Dar eu plec aşa. Uite, acum plec. O să scârţâie puţin parchetul. Aşa. Deschid uşa. O să-mi fie frig. O să sfârşesc ca fetiţa cu chibriturile. Nu ţi-e milă de mine?Cine o să-ţi mai spele vasele. Cine o să-ţi mai citească romane ruseşti?Cine o să-ţi mai povestească de Chaplin?Revoluţia franceză?Nu?Aş vrea să-ţi văd ochii. Ochii care mi-au văzut odată ochii. Dar ei nu se vor mai vedea vreodată. Se vor ascunde, ca zahărul de copii. Nu se vor mai căuta, nici măcar pentru un zâmbet. Şi dacă noi ne-am iubit, atunci şi cămăşile noastre s-au iubit. Şi copiii lor. Şi strănepoţii cămăşilor. De ce îi sileşti să nu se mai iubească? Nu se va mai naşte niciodată altă cămaşă de felul acesta. Tu le-ai ucis pe toate! Nemiloaso! O să rămâi cu perechile tale de pantofi. Dar şi pantofii tăi vor muri, pentru că i-au iubit odată pe ai mei. O să mergi în picioarele goale. Aşa cum mergeai cu ele pe nisip când am mers la 2 mai, când am găsit cazare mai ieftin. N-o să mai găseşti cazare ieftină. O să dormi pe plajă. Doamne. Nu vreau să dormi pe plajă. Nu vreau să rămâi fără pantofi. Nu vreau să te uiţi singură pe Animal Planet. Vreau să ne mai uităm odată.. Hai, încă odată, te rog! deschide ochii. Vai, te rog, fă asta! De dragul ciocolăţii cu mentă!Hai, mâna dreaptă, apoi cea stângă. Te rog, deschide ochii pentru ultima dată! Ne vom uita o singură dată. Şi poate mă laşi să te sărut. Şi promit că plec. Ba nu, vreau cornuleţe. Aaaa, şi să mă laşi să-ţi mai cânt odată la chitară. Şi să pictăm pereţii! Să uităm! Să ne amintim! Să visăm! Să fim! Să nu fim! Gata. Ba nu, ştii ce vreau? O, doamne, vreau să facem dragoste la mansardă.