luni, 27 septembrie 2010

altfel de ploaie

Se visează ţigle
rămâidrept ca o fereastră



Noaptea, se adună mâinile la uşă.
Zic, găseşte-mă, mă ascund pe sub pleoape.
Fiecare răsărit de soare se cuprinde cu buricul tău şi cu buricul meu.
Uit uşile deschise, ferestrele deschise.
Dacă plouă, plouă strâmb, tuşit. Prind ploile de toamnă alergând.
Se adună întunericul în mine ca apa în burlane.

Fredonez tâmpenii şi aştept ca şi cum n-aş şti că n-o să mai vină altă toamnă.
Îmi urăsc vena stângă pe zi ce trece.
Fac ceai şi mi se încruntă K-ul.

E ca la jocurile proaste de Darts, în care tu îmi nimereşti mie piciorul şi trebuie să.ţi sărut urechea
- în filmul de aseară, pe care nu l-am mai văzut, ea îl întreabă pe el de planeta jupiter dintre inel şi sferă care este prizonierul cui atunci m-am gândit la noi doi el îi spune ei dacă te-aş lua în braţe care dintre noi ar fi prizonierul? -

cad ţigle de pe casă şi tot am impresia că cineva a comandat ploaie

duminică, 19 septembrie 2010

ceva rusesc

19s.


// bubuituri în perete. karyn cu coatele pe un balconaş vechi. ţigări. vecin cu un ochi strâmb. zâmbete. scriu pe marginile balconului, unde mănâncă un muncitor. mi-e bine. mă gândesc la colecţii albastre. mi-am desenat o nouă oaie pe perete. arunc prosoape pe geam şi cânt numai the cure. mă gândesc la marţi ca la o duminică de vară. o să ţopăim mult, şi n-o să te caut nicăieri. n-o să vii. ne gândim să ne cumpărăm tricouri. avem timp să ne ţinem de mână? nu mai circulă trenurile. aştept să se termine toate cele patru. scap pahare de lapte. tata spune că m-am schimbat la faţă. zâmbesc cu toate cearcănele. inimile sunt cozi de gâscă. tremur necontrolat noaptea. mi-am ars caietul cu copaci. mi-e greu să-mi dau seama de ce mi-e mai frică. cum să-ţi explic că nu se poate altfel?

privighetoarea şi trandafirul?
marius manole seamănă cu tine, iar eu mi-am pierdut ciocolata în timp ce mă holbam la afiş. singura mea reacţie a fost să mă uit în stânga, dreapta, înainte şi înapoi. în sus nu m-am uitat.

se vorbea astăzi despre un copac cu frunze roşii. inevitabil, m-am gândit la bărcuţele roşii pe care le-am găsit în coşul de gunoi.

strănut şi răguşesc. te aştept să trec prin mine ca o boală de vară. sunt nervoasă şi fericită, ca şi cum aş fi mâncat numai zahăr.

în oglinzile din magazine oamenii sunt bucle.

nu pot să termin cartea. încep altele, şi recitesc Maitreyi. e a doua oară săptămâna asta.
nu ştiu ce se întâmplă. dar ameţesc.

visez acelaşi scenariu prost de ceartă dintre noi tu dai vina pe timp eu te şterg la ochi tu pleci eu tac te întorci mereu după altă cămaşă şi apoi îmi ceri cheia eu îmi aprind o ţigară te las să aştepţi vrei să mă pocneşti se simte îţi tremură mâna dreaptă ca o portieră de maşină toate uşile sunt deschise şi intră vântul din toate balcoanele e alb peste tot mă scandalizez doar când mă atingi şi vreau să te sărut mai tare ca niciodată dar te las să pleci
îţi retez mâinile şi-ţi îngân ceva rusesc

se face iarăşi întuneric.

sâmbătă, 11 septembrie 2010


căci un suflet nu poate să atârne mai mult de un bec când se termină se termină şi fără să plouă // de-aş fi maşină n-aş mai alerga niciodată atâţia kilometri pentru un cioc de pasăre .