marți, 1 mai 2018



1)

parcă toate serile erau la fel
ca niște pungi care prindeau puțin aer și apoi cădeau pe jos, dărâmate de somn
și de iubire

nu mai e nimic care să se sfârșească în mine
sunt grele tălpile mele
am umblat în cerc ca un câine în jurul cozii
până mi-am săpat singură groapa



joi, 18 mai 2017

duminică, 19 februarie 2017

a table for two




tu probabil că ai început un mileniu nou
pe o planetă străină
cu sau fără soare,
în care-ți permiți să dormi până după-amiaza

eu nu dorm nici ziua, nici noaptea
uneori pentru că simt că ești undeva pe-acolo
și vrei să spui ceva și nu poți

aș vrea să-ți dau un fir și-un pahar de plastic
să-l scobim chiar în mijloc și să-ntindem ața
între mine și tine
până rămâne dreaptă

am atâtea să-ți spun, c-ar trebui să-mi lipesc cuvintele
ca să ajungă la tine
spațiile dintre ele s-ar sparge în bucățele
și-ar pluti în aerul din spațiu

ți-aș spune să mă cauți
într-o scorbură îndepărtată
unde să-ți lipești capul și să asculți
un cântec care nu se aude imediat

un cântec pe care nu vrei să-l mai auzi
decât o singură dată și gata
și-apoi poți să dormi liniștit
la rădăcina unui copac

nu cred că ești un om rău, ești doar atât de confuz
încât te-ai rătăcit atât de tare ultima oară
că nimeni nu te-a mai găsit

dacă mi-ai trimis frimituri sau panglici colorate strânse de copaci
nu am reușit să văd nimic
am așteptat un semnal, am dormit iepurește
am plâns câinește, cu lacrimile uscate
am fugit de toată lumea atâta timp și tot ce-am făcut a fost să te aștept

să suni la interfon fără să anunți
și să îți răspund din inerție
până să apuci să zici ceva

atât aș vrea
și-apoi putem să dormim împreună,
dar mereu separat,
fiecare cu rădăcinile lui
galaxiile lui

așa cum a fost mereu
cu mine și cu tine


Nocturnal Animals - Table For Two

vineri, 10 iunie 2016

de pe un mal pe altul

marți, 26 aprilie 2016

-

19 Apr 2014, 6:13pm


e sfârșit de seară și de sâmbătă și de orice și oamenii se îmbracă frumos să plece la biserică și 
orice
eu sunt nespălată de ieri și nu-mi doresc nici să ies din casă nici să prind lumină
vreau doar să stau cu tine în seara asta. se poate?

-

you're missing so many beautiful things, child.
am început să uit atâtea lucruri, că-mi vine pur și simplu să le agăț de câte o piatră
și curtea mea s-ar umple de un morman de bolovani.







miercuri, 30 martie 2016

nimic de ieri nu mai locuiește aici


                                                           

I

această cameră nu îmi mai aparține
pereții ei au fost cândva mici și calzi ca tălpile mamei
am respirat împreună același aer și ne-am ținut în brațe pe frigurile năprasnice
care ne chirceau ca bobocii de flori
aici treceau printr-o prismă toate cântecele cocoșilor din cartier

aici ne-am ascultat și ne-am iubit infinit, ca șiragurile de mărgele
de la coadă la cap și de la cap la coadă
ca și cum deasupra și dedesubtul nostru
s-ar fi aflat saltele pufoase umplute cu aer

II

ești o căprioară rătăcită în jungla amazoniană, îmi spuneai


în această pădure amazoniană pielea începe să se topească de pe mine
de pe inima mea; picăturile cad ca niște comete pe pământ
și se afundă până ajung la căldură
nu îmi mai doresc nimic, îți spun
nu mai am nicio dorință pe pământ
m-am deschis prea mult, ca un cer atât de luminos
că a orbit toate animalele care l-au privit în ochi

nu mai vreau nici măcar să mă odihnesc
vreau să alerg până celulele mele se vor fi topit complet
și vor fi apărut altele în loc, pe nesimțite

I

aici a fost cândva casa mea
te priveam în ochi de dincolo de carnea mea
mușchii mei își deschideau pleoapele să te vadă mai bine
te știam ca un copil care îți recită toate capitalele lumii
dintr-un lat până la celălalt eram o apă limpede


ne-am terminat brusc ca două șine de cale ferată, cu ignoranța cu care
un bătrânel își amână moartea:
 am trecut prin urechile acului
fără să ne mai atingem vreun pic

II

peste pielea noastră veche a început să crească cel mai verde mușchi
aici păsările și animalele se opresc cu trupurile lor vechi sau noi
și stau să se odihnească

nimic de ieri nu mai locuiește aici