limitele lumii mele sunt aproape străvezii
am visat foarte multe păsări adunate în jurul unui bec
ascult john zorn de ieri
de obicei durerea tranzitează de jos în sus

mă dor dinții din altă viață
o viață albă și liniștită
un fus pufos de care se-agățau toate unghiile

în altă viață eram o vulpe foarte frumoasă

dinții uită durerea foarte ușor
dar și-o aduc aminte imediat
ca și cum ea n-ar fi plecat niciodată

lasă inima să-ți bată
15 minute în fiecare zi
nimic mai mult, să o simți un pic cum se zbate
și apoi o lași liniștită

curând toate astea se vor fi dizolvat

într-o dimensiune ulterioară

în care dorul de tine o să se transforme într-un sunet
sunetul cuvintelor pe care nu le-am ascultat niciodată

un zgârci de cearșaf desprins la marginea patului
un model de artă contemporană de pe perna mea pe obrajii tăi
o respirație moale și caldă care să-ți întindă stomacul și să-l tragă înapoi
o vulpe pe care o desenezi cu creionul dintr-o singură mișcare


ți-ai făcut culcușul lângă un copac și aștepți acolo
singur și trist apariția unui miracol

curând toate astea se vor fi dizolvat
în imaginea unei cești sparte cu model de fluturi
distanțele dintre noi înmuguresc și alte distanțe mai mici