totul începe foarte frumos
ca un mic ghemotoc de fân care începe să prindă viteză
fix aşa cum începe o primăvară de vivaldi
îţi propui să slăbeşti şi să îl faci fericit
îl priveşti chinuindu-se să se deschidă încet
ca o floare într-un solstiţiu de iarnă
minuni multe străbat un singur bulevard
o singură cafenea şi un singur pat
renunţi la o pisică şi la un papagal
ajungi treptat să capeţi încredere în tine
ţi-e greu să recunoşti că îi datorezi multe
poftele pentru bere neagră şi ţigări slabe
o stăpânire de sine în a face orice
l-ai învăţat cine e max richter şi el ţi-a pus atâta mozart
se mută cu tine într-o noapte foarte călduroasă
transpiri în maşină aşteptând să vină cu bagajele
asculţi the cure şi nu-ţi vine să crezi
şi tot ce speri e să nu se prindă cât de prost conduci
se îmbolnăveşte şi îi faci mult ceai verde
te întorci târziu şi el e într-un maraton de filme cu zombies
îşi dă seama într-un târziu că nu mai ştii să găteşti altceva decât paste
tocăniţă şi somon
iar omletele pe care le faci n-au niciun gust
te îmbolnăveşti de revelion şi faci ouă umplute
o emisiune la tv cu politicieni travestiţi
un copil care adoarme pe canapea
şi sex la şase dimineaţa
începi să plângi şi să te enervezi fiindcă nu înţelege
îţi spune că te iubeşte în lift
în europa ninge frumos şi cad multe capete
ca-ntr-un film sovietic
aştepţi să vină ploaia şi s-o filmezi
dar orice săptămână e o nouă amânare
iar în nicio oglindă de la ikea
nu mai arăţi a omul ăla fericit
care să-i zâmbească şi unui copac
