1)
parcă toate serile erau la fel
ca niște pungi care prindeau puțin aer și apoi cădeau pe jos, dărâmate de somn
și de iubire
nu mai e nimic care să se sfârșească în mine
sunt grele tălpile mele
am umblat în cerc ca un câine în jurul cozii
până mi-am săpat singură groapa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu