duminică, 8 noiembrie 2009

Le spuneam elefanţilor :

Am renunţat O să mă refugiez în porumbei şi frunze de tei La revedere Dragul Meu Nu mi-a făcut plăcere să te iubesc Mi-e parcă mai bine aici jos Mă trage curentul Şi după ce mă trage se ia E naşpa să te tragă curentul Şi apoi nu-mi place nici să stau fără lumină Dar aici jos e destulă O să-ţi dau cămaşa înapoi Nu am nevoie de dizolvant Şi nici de resturi de cafea Îmi pare rău că nu mi-am cumpărat un geam nou E naşpa să stai fără jaluzele Te văd vecinii când râzi E ca şi cum ţi-ar zice Eşti goală şi nu eşti frumoasă când eşti goală acoperă-te cu ceva Nu-mi plac elefanţii şi Mi-am dat seama că nici caii Cu toate astea îmi place mirosul de vanilie E ceva ciudat Cred că am murit Verifică şi tu Dacă mai miroase a ars Să nu ţi se pară ciudat Mie aşa îmi place să stau cu căciula pe cap Ca şi cum ai avea creioane în lobul urechii Ca şi cum ar face ski nişte elefanţi peste Coastele tale Dragul Meu eşti tare trist cred că nu ţi-au priit femeile Că şi femeile sunt şi ele elefanţi nişte mameloane zburătoare Din comedia franceză zău şi n-au rochii frumoase Sunt nişte amatoare nici nu ştiu să-şi lege şireturile se împiedică în groapa Marianelor Şi ajung ca peştii sub ghilotina lui Robespierre Nu mi-a priit macul la stomac ştiam eu că nu trebuia să-ţi iubesc mâinile e ceva ciudat aici Credeam că s-a stins becul Credeam că au venit Dar se pare că am rămas tot aici Ce nefericire O să îmi aprind lumânări cancerigene şi-o să mănânc pricomigdale Până o să vină un elefant să mă dea afară şi o să-i zic Calcă-mă, nefericitule, dar mai întâi mănâncă-mi şobolanii Aşa mi-l imaginam eu pe Dionis cocoţat pe timp ca pânzele de păianjen Şi mă gândeam Oare omul ăsta nu a dat niciodată cu mătura? Nici eu nu ştiu bată-mă norocul nu ştiu nici să fac cafea Cred că eşti tristă Josephino Nici nu ţi-am zis La Revedere cum le ziceam damelor când luau trenul La Revedere Ciuboţico La Revedere Miţura La mulţi ani Mişule Să nu mai mănânci bomboane cu mentă Da' ele zău n-aveau batistă văd că tu ai Dacă dai din ea Promit că-ţi trimit o scrisoare Dar nu ţi-o trimit ţie Ci mi-o trimit mie şi promit că o să-mi cumpăr îngheţată pe trupul tău N-o să te superi Tu eşti făcută Pentru asta Nu-i nimic Nu te grăbi Închide aragazul

Un comentariu:

  1. si de atatea ori mi-am propus sa nu mai iubesc cu inima de elefant, sa-mi restrang fluturii intr-una de furnica.
    pi.es: foarte interesant ti-ai asternut gandurile :)

    RăspundețiȘtergere