Evanghelia după pescăruşi.

Deşi tu eşti orb şi eu sunt o jupâneasă tristă, ne miroase cafeaua la fel. Până şi ceasul ne ticăie la fel. Ne-a fost mereu frică să traversăm strada. N-am vrut să plecăm niciodată, unul spre celălalt, de teamă că o să ne pierdem pe drum. Uneori, mi se face atât de dor de tine, dar ăsta e un lucru atât de absurd. Nu ştiu cum te trezeşti tu dimineaţa, pe ce parte dormi. Cum îţi miroase părul. Cum bei vinul. Cum fumezi. Cum te enervezi. Cum mi-ai spune să plec. Eu ţi-aş scrie. Ţi-aş spune tot ce am spus fără rost altcuiva, crezând că face parte din tine. Nu ne-am cunoaşte numele, data naşterii. Sau poate că le-am cunoaşte, dar niciodată nu ne-am spune adevărul. Ne-am minţi frumos, cum se mint cuplurile bătrâne. Ne-am ghemui într-o canapea veche, mi-ai repara pick-up-ul, am vărsa îngheţată pe tricourile noastre bune, am asculta R.E.M, am merge la supermarketuri şi am dărâma rafturile, am vorbi frumos unul despre celălalt, ne-am iubi, dar nu ne-am spune-o niciodată. Am uita mereu omleta pe foc. Am râde necontrolat, ne-am privi îndelung, cum se privesc oamenii care se cunosc de-o viaţă. Ne-am cumpăra jaluzele colorate, ai râde de nasul meu, aş râde de genunchii tăi, cu toate astea însă nu ne-am înţelege niciodată unul pe celălalt.

Şi să ţi se spună că n-ai voie să ieşi din cutie! Am traversat strada.
Aştept. Şi chiar dacă nu o să-mi spui la mulţi ani, o să ştiu. O să ştii. Ia-ţi haina aia pe tine şi nu-ţi mai uita mănuşile pe geam. O să ningă la noapte. Şi când o să aluneci pe zăpadă, o să te gândeşti că ce rău e că nu ai de cine te sprijini într-o marţi seara ca asta. Şi cât de ciufulit ai fi rămas, dragule.

Nu vreau să mă semnez.

The Red , The Fly and The Camel

Ceea ce există cu adevărat
Nu se vede
Decât cu spatele

Bunica spunea că fiecare bunică trebuie să aibă un ochi la spate
Şi că oameni sunt pe jumătate ciclopi
Dar ăsta e un lucru bun
Pentru că ochiul lor e roşu
Şi roşul e o culoare frumoasă
Care se asortează cu pielea

Dar asta ar fi păcat
Pentru că muştele n-ar avea ochi, ci ar avea triunghiuri

Dar dacă bunicile te văd, eu de ce nu te pot vedea?
Atât de tare am nevoie de mâinile tale


*În decursul scrierii acestei postări au fost vătămate două fire de păr şi numai o cămilă, pentru că restul cămilelor s-au dus să cumpere haşiş. Îmi pare rău pentru ele, erau două cămile verzi, semănau cu nişte capre din profil şi când deschideau gura deveneau frigidere. Alergau în zig-zag şi nu ştiau să-l pronunţe pe D. Sinele se pune?*

Dinspre galaxie, cu drag

chiar acum nu Julien tu îmi cumperi becuri în fiecare săptămână tu cel care nu are niciodată lapte în frigider cel care refuză să ia albastru de metil cu urechile pe spate alimentarele au rămas fără curent Julien mă gândesc să-ţi bat la uşa apartamentului ştiu că o să scârţâie podeaua când ai să te-ndrepţi în pijamalele tale bune să deschizi la uşă o să-ţi iei un halat, o să îi scoţi bateriile ceasului de pe noptieră şi-o să numărăm în gând maşinile nu o să ningă astă seară deşi mi-ar fi plăcut ultima dată mi-au îngheţat claviculele când îmi plimbam ninsoarea pe umerii tăi erai aşa de rece Julien îţi îngheţau câteva degete de la picioare aveai aceiaşi converşi Julien ne chinuiam să îi spunem podului să plece acum aş putea să sun soneria e chiar aici uite aş putea să apăs discret o să aud un tiiiiit şi apoi aş putea să plec nu-i aşa discret apăs pe clanţă ba nu sun la sonerie odată de două ori apari tu nu aveai decât nişte boxeri pe tine mi-ai zis să intru mi-ai făcut un ceai oh nu trebuia să te deranjezi oh! ceai de mentă! am răcit de fapt Julien,dragule, ( ce serios ce degete încordate ce buze stricte) Julien nu puteam să plec fără să mă plimb cu tine când s-au ars becurile pe stradă dar am făcut asta Julien am făcut tot traseul în mintea mea atât de lung atât de greoi acum suntem chiar la final trebuie să mă îmbrăţişezi să-mi zici nu pleca camera mea se va umple de becuri o să-mi vopsesc frigiderul o să-mi scot toţi magneţii de la tine o să mă joc de-a v-aţi ascunselea şi de-a bombardamentul cu pisicile eu am să te sărut pe frunte am să-ţi trimit vederi îmbibate în cafea din galaxia colerică a macilor va ninge fără mine va ploua fără mine se va face dimineaţă ne vom spăla amândoi pe faţă prosoapele vor pica pe jos la fel de uşor ca altădată se va auzi radioul se vor auzi ţipete de la etajul doi ce înseamnă să pleci cum să faci două emoticonuri să se uite unul în ochii celuilalt?

tu trebuia să înţelegi
că eu sunt o pasăre


o pasăre care nu ştia să apese butonul de la sonerie