sâmbătă, 8 mai 2010

Şi Apollo Avea O Gâscă.

Dar ştii că am rău de înălţime Hai să nu vorbim despre asta Tu ştiai Câteodată îmi lipseşti Şi ce dacă nu ştii la fizică? În scrisoare spuneai A doua zi ai făcut plăcintă Mi-ai zis am să te iau pe sus dacă nu vii cu mine la Braşov Tu dormi cu pijamale? Doamne, câte furnici Stai puţin că mă strigă cineva Unde ne aşezăm? Nu, eu merg mereu cu bilet Am examen mâine Ştii, nu trebuie să-ţi faci griji găsim noi o casă Tatălui meu i se zicea Gore Când s-a născut aripa dreaptă? Ţi-au apărut pistrui Umbra ta e o cămilă Pot să mă aşez pe maşina vecinului tău? Azi mă tunzi Am văzut o pasăre Ce ştii tu despre aragazul meu? Eşti murdară de cerneală Mai vrei orez? Vreau să-l cheme Ianuarie Nu contează zilele de naştere Am uitat să-ţi dau mărţişor? Într-o zi n-am să mai ştiu cine eşti Stai că am uitat cheile pe geamTu vrei să ne certăm? Asta nu e maşina mea Iei tu ţigările?Ţi-a crescut părul, pitico Eram noi şi eram goi La praga plouă de trei zile Ce zici ne întrecem până la Universitate? Ştiu eu un acordeonist Spune-mi cum te cheamă Tu ai rupt perdeaua? Te ningea aiurea şi spuneai Nu Nu Nu eu stau aici până vine 385.ul Say im a bird S-au terminat cutiile de lapte Te duci la ţară? Ai luat aerul de coadă, amice Roşu şi eu deşi nu-mi place vinul O să fugim cu maşina tatei Ia-ţi fularul că ninge Ce cod poştal ai? M-a rugat aia mică să rămână aici peste noapte Ţi-am cumpărat ceva frumos deşi ştiu că ţie nu-ţi place ce-mi place mie Hai, ajută-mă să mut mobila Tu chiar vrei să ne certăm? Nu mai râde Ai mustăţi de la lapte Pentru că nu sunt aviator Aveam o castană de la tine Ţi-am ars cămaaaşa Sunt în Ikea Nu, mă întorc repede Caută repede un plici să omorâm musca Ştiu cum arată dar nu ştiu cine e Uite: ăsta sunt eu Stai să nu te curentezi Câteodată se fac purici pe ecran dacă îl plesneşti nu o să se schimbe nimic Câteodată îmi lipseşti Tu ştiai Hai să nu vorbim despre asta Ştii că am rău de înălţime(a).

5 comentarii:

  1. nu, doar pe acela, camil nu visează prea des, şi-apoi, nici nu are timp de aşa ceva, e mereu plecat.se grăbeşte şi se împiedică. dar de fiecare dată îşi aduce aminte.

    RăspundețiȘtergere
  2. odată ca niciodată am avut un apartament cu numărul şaptezeci şi şapte, dar pereţii lui s-au dărâmat şi acum privesc numai ruinele lui, ca nişte fotografii. mi-e teamă să-i ating uşile şi ferestrele i-au zburat. cred că încă mai rătăcesc, sărmanele, cu dinozaurii aburiţi pe marginile drepte

    RăspundețiȘtergere
  3. m-au impresionat "ruinele" din cladirea "voastra". daca vreti, voi vorbi eu cu toti producatorii de "super-glue" sau "picatura" sa va lipeasca "peretii" la loc si mai ales "ferestrele".
    mi se par cele mai sincere prieteniile dintre un baiat si o fata.si imi cer scuze daca v-am interpretat gresit "evanghelia dupa pescarusi".

    RăspundețiȘtergere
  4. eu nu cred că ai interpretat-o greşit. dar e ceva mai complicat, pentru că nu vorbim de aceleaşi persoane.. şi evanghelia aceea nu e a noastră. ..de fapt, nu a lui. e a altcuiva. cel cu care am împărţit cândva nişte pereţi. sau poate am visat.

    RăspundețiȘtergere