marți, 29 iunie 2010

cu un singur ochi

Fairfarren, Alice.


.


aici plecăm şi ne întoarcem de la gâtul lung la gâtul lung


nu te poţi concepe ca nefiind


tot ce înoţi îţi rămâne pe talpă cum păşeşti pe înotul tău


zile trase de la rădăcină întârziate cu o secundă


dorm mai mult ca să nu-mi mai aud


oasele trosnind a zăpadă, a tine


oamenii nu mai taie lemne


se mulţumesc cu un gât în minus


căldură se face numai cu mâna altcuiva


tu te-ai rostogolit în mine ca într-o mare învolburată, plină cu peşti



eu nu mai trec prin vertebrele tale cu viteza unui asteroid privitor


ci doar mă-nclin verde înainte şi înapoi


strivesc maşinile cu irisul meu strivesc toate obiectele zburătoare aviatorule
am să-ţi trimit o hartă şi pe spatele ei am să desenez un copac
şi-am să-ţi zic
uite până aici durează sufletul meu
două păsări se distanţează mărunt până ajung să nu se mai vadă
decât scheletele lor înghiţite de sârmă


fiecare distanţă e o oglindă
şi fiecare oglindă e o gaură

cu un singur ochi.

4 comentarii:

  1. "fiecare distanţă e o oglindă
    şi fiecare oglindă e o gaură
    cu un singur ochi."

    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Poezia ta suna ca o revelatie. Treci de la zile, dormit, oameni la caldura, un tu si un alt tu, suflet, pasari, distanta cu un singur ochi. Frumos

    RăspundețiȘtergere
  3. E mai degrabă un ciot de mână. Ca şi cum mi-aş chinui braţul să scrie cu mâna nu care nu mai poate scrie..

    RăspundețiȘtergere