-- povestea orbirii.

-for we are built, trained, conditioned to disappear

ea nu ar fi ştiut niciodată ce s-a întâmplat. s-ar fi culcuşit în patul ei cu păsări călătoare, şi n-ar fi visat nimic. chiar dacă luminiţele oraşului nu au strălucit niciodată prea tare, se ştia că animalul înghite tot în cale. că spulberă fiecare semafor în viteză, cu tălpile ascuţite. niciun cotlon n-a rămas intact după ce animalul l-a privit cu atenţie. unii dintre ei spuneau că odată ce îl priveşti în ochi, vezi un înger. totuşi, coarnele lui păreau să se mărească pe măsură ce îşi înteţea fuga, şi pulpele-i ieşeau în afară, mişcându-şi muşchii ca nişte porumbei. au crezut mult timp că se hrăneşte cu păsări fără aripi, şi că în stomacul lui încep să se zbată fără putere. deseori i se întrezăreau prin piele ciocuri micuţe de pui fără mamă, aşa cum se vede mânzul în uterul iepei.

în dimineaţa lui patru nimic nu se schimbase. nimeni nu văzuse nimic. oameni din est se grăbeau să ajungă în vest şi invers. animalul cândva zbura deasupra tuturor internatelor şi dărâma uneori ţiglele acoperişurilor în viteză. acum îşi rănise ambele aripi şi nu mai putea să se mişte decât cu ghearele. lumea părea să se micşoreze odată cu cerul de amiază, să se închidă în jos şi să se adâncească în pământ.

abia după mult prea mult timp oamenii au început să se ferească de el, aruncându-i cu tot felul de obiecte în chip, de la cuţite la ghivece, chei, sticle de apă. în curând, hipogriful a început să nu se mai ferească şi nimeni nu se mai temea de el. unii oameni treceau nestingheriţi pe lângă el, fără vreun fel de reacţie. unii spuneau deseori, pe la colţuri, că animalul se micşorează şi moare. în curând, a devenit un soi de fantomă a oraşului, care se mişca greoi, ca o pasăre bolnavă, incapabilă să zboare.

orice dispariţie are ceva ciudat în felul în care îşi mişcă trupul.

animalul a dispărut într-o zi de tot. se spune că a vizitat-o înainte. şi că în ochii lui ea a văzut ceva sticlos şi rece. şi nu i-a mai vorbit. în curând, a uitat că i-a vorbit vreodată, aşa cum se uită rugăciunile din copilărie. animalul se spune că ar fi fugit pe geam atunci. şi că în ciocnirea aceea, şi-a distrus ochii.

poate că încă mai rătăceşte, sperând să îi mai vadă ochii. dar ea acum nici măcar nu ştie ce s-a întâmplat.