marți, 13 mai 2014




am ascultat un poem in mai multe marimi
femeile l-au prins intre picioare si l-au leganat
is it you or is it me?
am crescut cu coarnele inapoi si m-am rugat ca un pocait pentru apa
se spune ca tot ce lasi sa creasca inauntru creste stramb
ca o unghie incarnata
te-am adus aici si-n loc sa cresti ai cazut din picioare

mai intai se aude o voce timida si ti se incolaceste de ureche
talpile ei te tin strans si viu, ca o rana cruda
nani, nani, puisorul mamii, puisor micut
inchide-te si nu lasa intunericul sa treaca
dimineata ochiul pielii se trezeste si iti face loc
si te ridici si ai atata lumina pe tine

ma bucur si ma intind langa copaci si copacii ma tin de degete
si cateodata si aerul pare sa se ingroape cu noi acolo
si mergem, barca e mica, incap doar eu, si vaslesc asa un pic
dar ma ratacesc repede/ totul arata ca un pantec viu si lin, neatins
prin apa rareori ies pasari si nimeni nu ma priveste

in raul asta Thetys i-a facut baie lui Ahile si l-a tinut de calcai
ca sa nu-i mai fie frica de nimic / Ahile n-a inteles atunci nimic
a inchis ochii si s-a scufundat apa l-a imbratisat si i-a soptit la ureche
Ahile a ras si nu si-a mai adus aminte de nimic a doua zi

e o voce de care n-ai mai auzit vreodata copacii stau cu urechile neclintite
aud ceva vag si nedeslusit, ca un gangurit de copil
copilul rade apoi si fuge prin iarba si iarba creste odata cu el
am stat cu buzele lipite de barca mea si n-am avut cui sa-i platesc tribut
asa ca am lasat banutii insirati pe marginea barcii
dimineata ma trezeam in aceeasi pozitie si priveam cu un ochi marginea barcii
si banutii mei stateau tot acolo

curand m-am simtit obosit mai obosit decat pamantul
imi lipisem toata pielea de lemnul de sub mine
mi-era cald si vantul ma batea pe spate aproape amical
vad ca taci, asa ca o sa incep eu sa vorbesc
iti povestesc de ursul meu portocaliu de plus niciodata nu mi-a placut portocaliul
nu e o culoare potrivita pentru un urs
mama mi l-a cumparat intr-o dupa-amiaza de iarna dupa ce i-am plans pe strada
ursul asta inghitea mai mult praf decat o cana de lapte
mama il spala si il intindea pe sarma
ursul meu devenea un morman greu si apa se scurgea din el
trecea prin el ca prin ceva fara viata

atunci am inteles ca pe unde trece apa asa pe acolo nu exista suflet
i-am cantat ca unui mort si acum iti cant si tie
nani, nani, puiul mamii
ursul o sa se usuce si praful o sa il inghita din nou
acum nu-mi mai e frica nici mie stiu deja ce-o sa se intample
o sa astept cuminte si-am sa imi golesc buzunarele





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu