posibilitatea unei insule:
o parcare înaltă
în care să ne aşezăm pe spate
şi să ne privim absenţele
 


-
(privirile dintre oameni circulă privirea mea în privirea copilului în privirea câinelui o continuă căutare a privirii care să ne spună mai mult decât ceva ce ştim deja

greg haines îmi spune că undeva  în spatele ochilor noştri există un soi de foiţă de aur care se deschide ca o floricică de porumb dacă te uiţi puţin la ea

mai mult decât o căutare, e ca un pixel care a murit. şi-n locul lui răsare o lumină pe ecran. şi orice ai deschide, orice ai face, lumina aia o să fie acolo

probabil că privind înapoi toate stelele sunt pixeli morţi
sau priviri care pur şi simplu nu ajung una la cealaltă

de teamă cu toţii ne-am mutat aici

stăm chirciţi în spatele unor garduri şi ne lipim ochii de nişte găuri
aşteptând cuminţi să plece toată lumea
şi abia atunci ne dezbrăcăm
ne ascundem hainele în pământ
şi cădem pur şi simplu obosiţi)