acum că te-ai mutat într-o piele nouă

acum că te-ai mutat într-o piele nouă
mie mi s-au lipit genele între ele
apa mea și-a făcut un gol
trupului meu i s-a format o gaură
de mărimea unei șopârle

trăiesc într-o casă fără draperii
care face totul să arate ca o catedrală
aștept noaptea ca pe o ieșire din găoace
mă lipesc de-un perete desculț
și uneori încerc să-mi aduc aminte

visez că acopăr un pui de pește cu picioarele
el se sperie și nu vede prea bine
îmi simte piciorul cald și se lipește
asta facem cu toții, știi
gura reține căldura sfârcului care ne-a hrănit
ne-am cuibărit mai apoi orbește
în toate perechile de sâni care ne-au promis
că vor semăna căldură cu sufletul, nu cu palmele

dacă ne ținem minte, vreau să ne gândim unul la celălalt
ca la două planete foarte apropiate
care cândva aproape s-au confundat
mă gândesc la memorie ca la
căsuța colorată
și la dealul pe care ți le pun când îți testează miopia
tu rămâi nemișcat și incomod
în timp ce totul devine diform
casa ta începe să semene cu o săgeată
bărbatul rămâne o piele mișcătoare
femeia rămâne o piele mișcătoare