întunericul a acoperit stomacul balenei

întunericul a acoperit stomacul balenei

îmi legăn durerea din piept înainte și înapoi

ca un deget de copac în fața vântului

apa îmi ajunge până la pântec

o baltă în care se scaldă inundate lucruri

pe care le-am înghițit repede în mine și le-am ascuns de frig

fără să le privesc măcar în ochi

lucrurile și-au făcut curând umbre 

care se acoperă una pe cealaltă 

stau cu durerea mea la lumina unei lumânări 

afară vântul bate cu ciocanul și ne strivește marginile

bucăți din aer cad peste stomacul animalului ca niște pălării

stomacul animalului se curbează și le face loc

uneori ne rămân câteva crăpături prin care ne scoatem gurile de pește

respirăm aerul polar care ne ține în brațe

el se întinde ca o coamă de cal de-a lungul trupurilor noastre

steluțele de gheață pocnesc în apa caldă

și lasă o lumină slabă

mă deschid și durerea mea se deschide și ea cu tot cu piele

căldura iese din organismele noastre

ne facem ghemotoace de căldură cu palmele

apoi le aruncăm pe fundul apei

unde se adăpostesc timide în spatele pietrelor 

și ne așteaptă să revenim 

așa începe fiecare dimineață
îmi mut cântarul pe balcon,
în baie și bucătărie

obosesc cărându-l și uneori îmi vine să plâng
ca în fața unei arcade de lumânări

cu fiecare patrat de gresie am alt trup
o greutate nouă și alte gânduri

uneori simt că locuiesc pe marginea unui drum foarte abrupt
iar casa mea într-o bună zi s-ar lovi în drumul ei de alte case
ele s-ar împinge una în cealaltă și apoi s-ar opri pentru o vreme
până ce vântul s-ar liniști iar noi ne-am putea recupera trupurile lăsate
pe balcon, baie sau bucătărie