așa începe fiecare dimineață
îmi mut cântarul pe balcon,
în baie și bucătărie

obosesc cărându-l și uneori îmi vine să plâng
ca în fața unei arcade de lumânări

cu fiecare patrat de gresie am alt trup
o greutate nouă și alte gânduri

uneori simt că locuiesc pe marginea unui drum foarte abrupt
iar casa mea într-o bună zi s-ar lovi în drumul ei de alte case
ele s-ar împinge una în cealaltă și apoi s-ar opri pentru o vreme
până ce vântul s-ar liniști iar noi ne-am putea recupera trupurile lăsate
pe balcon, baie sau bucătărie