întunericul a acoperit stomacul balenei
îmi legăn durerea din piept înainte și înapoi
ca un deget de copac în fața vântului
apa îmi ajunge până la pântec
o baltă în care se scaldă inundate lucruri
pe care le-am înghițit repede în mine și le-am ascuns de frig
fără să le privesc măcar în ochi
lucrurile și-au făcut curând umbre
care se acoperă una pe cealaltă
stau cu durerea mea la lumina unei lumânări
afară vântul bate cu ciocanul și ne strivește marginile
bucăți din aer cad peste stomacul animalului ca niște pălării
stomacul animalului se curbează și le face loc
uneori ne rămân câteva crăpături prin care ne scoatem gurile de pește
respirăm aerul polar care ne ține în brațe
el se întinde ca o coamă de cal de-a lungul trupurilor noastre
steluțele de gheață pocnesc în apa caldă
și lasă o lumină slabă
mă deschid și durerea mea se deschide și ea cu tot cu piele
căldura iese din organismele noastre
ne facem ghemotoace de căldură cu palmele
apoi le aruncăm pe fundul apei
unde se adăpostesc timide în spatele pietrelor
și ne așteaptă să revenim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu