ți-am dus trupul pe brațe
de-a lungul Nilului și i-am întrebat pe toți oamenii
și nimeni n-a știut să-mi zică unde e inima lui
păsările îi palpau pielea și îl lăsau să plece

am zăcut cu brațul tău gol și mort lângă mine
noapte venea greu în deșert și era mai rece ca trupul tău
am urlat și ți-am cântat într-o limbă neștiută
nu te împușca, iubitule
am să fac cercuri cu arma ta în nisip
și în ele ne vom ascunde
arma o s-o ia Nilul în brațele lui și-o s-o ducă la inima lui

îți promit că în cercuri ca ăsta a stat și Dante când i-a fost frică
și nimic nu i s-a întâmplat prin el paradisul arăta ca o bulă de săpun
după moartea lui Beatrice Dante s-a sculat și și-a șters cercul
și a lăsat boala să vină după el

am încercat și nu pot altfel, așa suntem noi
poate că e nevoie să mai vină o inundație și totul să se ducă peste noi
dar până atunci vino lângă mine și hai să adormim pe nisipul ăsta rece
mâine dimineață o să căutăm o altă casă