Batista domnului K.

- De ce plângeţi, domnişoară? Vreţi batista mea, domnişoară? Vă pot conduce eu acasă, domnişoară. Batista mea e caldă, să ştiţi. Am încălzit-o cu ambele mâini. Nu vă e frig? Eu n-am maşină, n-am nici măcar o bicicletă, dar vă pot da haina mea, care e de la mama şi mama era o femeie foarte friguroasă şi mi-a zis că poate face pe oricine fericit. Are şi cusătură frumoasă. Mi-aş dori să am pantofi la fel de călduţi. Sunt rupţi, vedeţi? În lateral. Şi azi, când a plouat, mi-am udat şosetele. Nimeni n-o să mă descalţe când o să ajung acasă. Nimeni n-o să-mi facă supa aceea. Nimeni n-o să dea drumul la gaze(deşi n-am centrală, sunt sărac), nimeni n-o să mă sărute, mirosind a mâncare caldă. N-o să simt niciun miros, domnişoară. Ba dimpotrivă. Nici n-am lumină. Mi-au tăiat-o acum o lună. De atunci, mănânc numai ceapă cu pâine, domnişoară. Ştiţi ce greu e? Vă rog, luaţi batista mea. Nu mi-am şters nasul cu ea până acum. Ştiam că cineva o să aibă nevoie mai multă de ea. Am două nuci în buzunar. Le-am găsit pe jos. Vreţi una? Am încălzit-o cu ambele mâini. Nu am ciocan, domnişoară, dar o sparg cu piciorul. Ba nu, am talpa murdară. Am să murdăresc nucile. Pot s-o sparg cu dinţii, domnişoară? Aşa mai făceam cu conservele pe care mi le trimitea vecina. Uitaţi, ce nucă frumoasă. Să ştiţi că nucile nu plâng, deşi sunt singure. Noi nu suntem singuri, domnişoară. Dumneavoastră vorbiţi cu mine. Sau eu cu dumneavoastră. Dar pentru că cineva vă dă batista dumnealui înseamnă că nu sunteţi singură deloc. Nucile sunt aşa de singure! Dacă nu le-ar sparge cineva cu dinţii nu ştiu ce s-ar întâmpla cu ele. Ş-apoi, în stomac, se întâlnesc cu alte nuci. Şi ce mai vorbesc ! Când eram mai mic şi mâncam numai nuci, îmi auzeam stomacul făcând în fel şi chip mai pe seară şi credeam că vorbesc nucile prea tare şi le mustram. Apoi tăceau. Şi începeau din nou. Ce nuci năzdrăvane! Domnişoară, vedeţi că râdeţi? Vedeţi? Of, nu vedeţi. O să vă aduc o oglindă. Staţi aici! Poate găsesc şi-o pasăre. Să nu plecaţi, da? Nu am altă haină, vă rog. Staţi aici. Să nu vă mişcaţi, că sunt multe scurgeri în marginea asta de bloc. Ş-apoi, o să vă plouă. Am să vă găsesc o oglindă imediat. Staţi aşa.