Vai, unde mi-e capul?

În apusuri de dinozaur


şşi poate că sub ceştile de ceai fierbinte


te vedeam odată. dar erai atât de mic, Miercuri, încât mi te prindeai de pleoape
şi te închideai în somn ca o arcă
sau ca o aripă de lapte
şi eu mi te smulgeam de pe retină
prea Verde, prea crud, plutind
pe cavitatea aerului

cu jumătate de coastă
prinsă de şiret

te prindeau literele
şi mi te mâncau, Miercuri

dar tu te trezeai buimac
de pe jumătatea verde de pat
îţi cereai brusc capul
să pleci.