Chitaristul şi iubita lui care se uită pe Animal Planet.

Nu te uita. Nu te uita. Nu, uite, nici eu nu mă uit. Zău. Uite, am închis ochii. Mi-am pus o mână la ochi. Uite, şi cealaltă mână. Da? Nu e nevoie. Uite, o să plec aşa. Nu e nevoie să te uiţi. Nu îmi mai iau cămaşa. Nu mai am nevoie de ea. Şi nici de pantaloni. Uite. O să merg gol pe stradă. Or să mă claxoneze maşinile. Să ştii. Dar eu plec aşa. Uite, acum plec. O să scârţâie puţin parchetul. Aşa. Deschid uşa. O să-mi fie frig. O să sfârşesc ca fetiţa cu chibriturile. Nu ţi-e milă de mine?Cine o să-ţi mai spele vasele. Cine o să-ţi mai citească romane ruseşti?Cine o să-ţi mai povestească de Chaplin?Revoluţia franceză?Nu?Aş vrea să-ţi văd ochii. Ochii care mi-au văzut odată ochii. Dar ei nu se vor mai vedea vreodată. Se vor ascunde, ca zahărul de copii. Nu se vor mai căuta, nici măcar pentru un zâmbet. Şi dacă noi ne-am iubit, atunci şi cămăşile noastre s-au iubit. Şi copiii lor. Şi strănepoţii cămăşilor. De ce îi sileşti să nu se mai iubească? Nu se va mai naşte niciodată altă cămaşă de felul acesta. Tu le-ai ucis pe toate! Nemiloaso! O să rămâi cu perechile tale de pantofi. Dar şi pantofii tăi vor muri, pentru că i-au iubit odată pe ai mei. O să mergi în picioarele goale. Aşa cum mergeai cu ele pe nisip când am mers la 2 mai, când am găsit cazare mai ieftin. N-o să mai găseşti cazare ieftină. O să dormi pe plajă. Doamne. Nu vreau să dormi pe plajă. Nu vreau să rămâi fără pantofi. Nu vreau să te uiţi singură pe Animal Planet. Vreau să ne mai uităm odată.. Hai, încă odată, te rog! deschide ochii. Vai, te rog, fă asta! De dragul ciocolăţii cu mentă!Hai, mâna dreaptă, apoi cea stângă. Te rog, deschide ochii pentru ultima dată! Ne vom uita o singură dată. Şi poate mă laşi să te sărut. Şi promit că plec. Ba nu, vreau cornuleţe. Aaaa, şi să mă laşi să-ţi mai cânt odată la chitară. Şi să pictăm pereţii! Să uităm! Să ne amintim! Să visăm! Să fim! Să nu fim! Gata. Ba nu, ştii ce vreau? O, doamne, vreau să facem dragoste la mansardă.